- omeníe
- s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníei
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
omeníe
Look at other dictionaries:
omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… … Dicționar Român
omenos — OMENÓS, OÁSĂ, omenoşi, oase, adj. Plin de omenie; blând, bun, cumsecade, îngăduitor, înţelegător. – Om + suf. os. Trimis de ionel bufu, 05.02.2008. Sursa: DEX 98 OMENÓS adj. v. bun. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime OMENÓS adj … Dicționar Român
animalitate — ANIMALITÁTE s.f. Stare, atitudine, comportare ca de animal (1); lipsă de simţire, de omenie. – Din fr. animalité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANIMALITÁTE s. v. bestialitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
antiuman — ANTIUMÁN, Ă, antiumani, e, adj. Care este lipsit de omenie; care este îndreptat împotriva omului. [pr.: ti u ] – Anti + uman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Antiuman ≠ uman Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
neomenie — NEOMENÍE, neomenii, s.f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [pr.: ne o ] – Ne + omenie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neomenie ≠ omenie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NEOMENÍE s. v.… … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
suflet — SÚFLET, suflete, s.n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic. ♢ loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adâncul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fără) suflet = cu (sau … Dicționar Român
umanitate — UMANITÁTE s.f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din lat. humanitas, atis, fr. humanité. Trimis de ana zecheru, 25.09.2008. Sursa: DEX 98 UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v … Dicționar Român
echitate — ECHITÁTE s.f. Dreptate, nepărtinire. ♦ Cinste; omenie. – Din fr. équité, lat. aequitas, atis. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 Echitate ≠ inechitate, nedreptate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ECHITÁTE s. v.… … Dicționar Român
omeneşte — OMENÉŞTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiţii omeneşti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. eşte. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 OMENÉŞTE adv. v.… … Dicționar Român
